nebunie…
patru pereti..liniste profunda…
si atunci incep sa aud…
soapte indepartate, pierdute, in mintea mea:
“uite.. nu e ciudata? ce comportament ciudat… ” da nu e normala…
ma bantuie si le-am auzit toata viata mea. poate ca e adevarat..daca nu nu as fi aici nu?..unde peretii imi vorbesc ei fiind singurii mei prieteni.simt ca o iau razna.. daca nu s-a intamplat deja. Incerc sa ma incurajez… ” Nu, e doar o iluzie… nimic nu e adevarat ..tot ceea ce vezi si auzi nu e real…” da nu e asa
vreau afara. o sa mor aici…atunci m-a izbit…nu e asa? daca.. poate..
dar vreau sa ies .. sa imi dovedesc ca nu e asa … ca nu am pierdut tot.
Usa…singura scapare.. bat incontinuu.. din ce in ce mai tare ..insa nu e nimeni sa imi deschida… urme rosii apar pe usa.. sangerez…un zambet amar imi apare pe buze… nu doare … am uitat ce inseamna durerea fizica… nu mai tin minte .. am uitat multe lucruri … dar nu ti-am uitat privirea… ochii aia intensii si frumosi…. care m-au tradat…
sangerez din ce in ce mai tare …de ce nu esti aici sa ai grija de mine? …ahhh am uitat…tu mai bagat aici…
tradare…tradata incontinuu… ignorata …aceste lucruri m-au facut ceea ce sunt acum … un sentiment profund ma copleseste.. imi da putere…ciudat .. pune stapanire peste mine asa de usor …tristete?…nu ura…profunda ….
acum am un scop…trebuie sa deschid usa…stiu ca am cheia … e undeva in mintea mea …ascunsa adanc… si am sa ies …da …am sa fiu libera sa imi exprim ura… pe tine…
